1 AMBULANTA
Ceea ce ma intristeaza, dar mai ales ma ingrozeste, este faptul ca actul medical, in capitalism, este doar o afacere comerciala, ca oricare alta, din care unii fac bani pe sanatatea si viata omului obisnuit. Din pacate si in fostul bloc comunist, actual, capitalism desantat, povestea devine asemanatoare cu cea din capitalism.
Eiii…dar sa vedem cum s-au petrecut lucrurile cu mine! In data de 18 noiembrie, m-a apucat o durere cumplita, care incepea in dreptul stomacului, continua catre splina, vezica spre partea stanga a spatelui, in dreptul rinichiului. Calin ma privea speriat. La un moment dat i-am spus sa cheme ambulanta, poate imi face vreun calmant, sa-mi treaca durerea.
Cu 2 saptamani inainte, mai avusesem o criza care a durat cateva zeci de minute dar s-a calmat dupa ce am luat un Joint Anadin. Criza s-a repetat dupa o saptamana si m-a chinuit toata noaptea. In cele 2 saptamani am muncit foarte mult, in casa: am mutat mobila, am sters geamuri din pozitii incomode, am spalat si calcat mult. Cam in fiecare seara luam Anadin pentru ca imi facea impresia ca dorm mai bine si imi calmeaza durerile dupa munca grea de peste zi.
De obicei, indicatiile din prospectele medicamentelor, fara reteta, LE IGNOR, sau le arunc fara sa le citesc, mai ales cand sunt lungi, scrise cu caractere mici si… pentru ca nu stiu ce “rautati” mai am in corp sau de ce alergii as suferi, GRESEALA PE CARE N-O VOI MAI REPETA.
Totdeauna medicamentele alopate au contraindicatii, sau reactii (efecte) adverse, care sunt scrise doar cu scopul de a-l absolvi pe fabricant, de raspundere, in caz ca, vre-un “nebun” citeste prospectele si il acuza de efecte nedorite sau, in cele mai multe cazuri, distrugatoare (multe gasinduse in supermarketuri la indemana oricui). Oricum fabricantii de medicamente se bazeaza pe faptul ca majoritatea, ori nu citeste indicatiile, ori ignora continutul lor, ori le ia pentru ca doctorul le-a prescris, ori le cumpara din obisnuinta doar pentru efectul calmant de moment, asa ca le fabrica in cantitate cat mai mare pentru un profit urias. Probabil, daca toata medicatia alopata s-ar da numai pe reteta, miliardele care intra in buzunarul fabricantului, ar fi mai putine, pentru ca omul nu ajunge sa vada doctorul atat de des precum ar avea nevoie.
Dar subiectul GPului (doctor de familie) il voi aborda in alt articol.
Sa revin la prezentul subiect, adica, cum, unde si de ce am ajuns la spital, eu o persoana care nu numai ca nu are incredere in sistemul si actul medical, dar face tot posibilul sa nu ajunga pe mana doctorilor.
Calin a sunat la ambulanta. La capatul celalalt al firului cineva ii cerea detalii, probabil pentru a sti daca este o urgenta sau nu.
Mai intai a venit un paramedic cu o ambulanta, tip autoturism. Calin era la poarta asteptand.
Cu cateva zile inainte, pe cand Calin era la munca, chemasem eu ambulanta. Dispecerul m-a intrebat adresa, a insistat sa-mi pronunt pe litere numele, ca si cand asta ar fi fost important in timp ce aveam dureri foarte mari, si m-a intrebat daca pot sa descui usa, apoi mi-a spus ca va sosi curand o ambulanta. Peste vreo ora, sau mai mult, am vazut, pe fereastra pe cineva deschizand poarta si privind spre casa; probabil ar fi trebuit sa ma gaseasca afara sau cu usa deschisa! Dar pana am iesit, se si facuse nevazut, asa ca am sunat din nou sa spun cum se petrecusera lucrurile si sa intreb daca mai vine cineva. Durerea se calmase pentru ca luasem Anadin si tineam caldura pe burta, asa ca am convenit cu dispecerul sa chem ambulanta in caz ca durerea incepe iar.
Calin a intrebat daca “omul”, din ambulanta autoturism, cauta adresa noastra si i s-a confirmat ca da, din ceea ce deduc ca daca esti singur poti muri “linistit” ca nimeni nu-ti deschide usa!
Dupa ce, paramedicul, imbracat in uniforma verde a serviciului de ambulanta (un barbat trecut de 40 ani, avand un fizic mignon, barba si par lung strans in coada) a facut o anamneza (evaluare) a starii mele, a decis sa cheme ambulanta mare, ce urma sa ma transporte la spital.
Cu toate ca eu folosesc pentru preventie, intretinere si vindecare numai tratamente naturiste, i-am spus paramedicului, exclusiv din cauza durerii acute, ca accept chiar si unul sintetic, crezand ca imi va injecta un calmant obisnuit. Abia dupa ce am fost injectata, Calin si eu am aflat ca acel calmant era morfina si ne-am speriat atat de tare incat cateva zile, dupa aceea, eu am fost afectata fizic si psihic iar Calin a fost in stare de soc.
Inainte de a ma injecta, m-a intrebat: pe o scara de la 1 la 10 cum simti durerea; eu: (e clar ca nu puteam judeca limpede, din cauza durerii) o simt la nivelul 7; si am continuat: eu cred ca problema sunt rinichii si stomacul-esofagul. el: ce a spus medicul de familie?; eu: nimic; el: cum stii de ce boala suferi, unde ti-ai luat diploma? eu: stiu pentru ca o prietena a mea (Judie Regler) a avut cam aceleasi probleme, pe care le am eu acum. A fost operata de 2 ori, a suferit, foarte mult, din cauza greselilor, (sau a incompetentei spun eu), medicilor si a murit, dupa numai 2 ani de la prima operatie. Comentariu personal: posibil ca m-a luat in ras, pentru ca nu aveam cum sa stiu eu, (dupa “judecata” lui), o imigranta dintr-o tara “necunoscuta sau inferioara”, fara pregatire medicala superioara si locuind “pe deal” intr-un cartier modest, de ce anume sufar. el: ce folosesti ca sa scapi de durere?; eu: uneori calmante, dar mai mult ceaiuri si alte remedii naturale; el (parca zambind dispretuitor): nu iti trece cu ceaiuri!
Dupa ce m-a intepat de vreo 3-4 ori (pe dosul mainilor si in “pliul” coatelor), a reusit sa-mi injecteze serul. Mi-a lasat 2 ace infipte in brat pe care le-a fixat cu un leucoplast (nu stiu de ce erau 2), posibil pentru ca presupunea ca va trebui, el sau altcineva, sa-mi mai injecteze ceva, sau nu? el: cum te cheama?; eu: Marylena c …; el: spune pe litere. Comentariu: am incercat, dar nu am reusit, asa ca a trebuit sa intervina Calin, care i-a spus numele, pentru a-l scrie in fisa. el: nationalitatea?; eu: britanica; el: de unde esti?; eu: din Romania; el: cetatenia romana; eu: nu, britanica! el: esti din Romania, cetatenia romana.; eu: tara de origine este Romania, dar sunt cetatean britanic. Comentariu: a rezultat ulterior iesirii mele din spital, ca in dreptul nationalitatii a scris romana si nicidecum britanica.
Aproape imediat, dupa ce m-a injectat, am inceput sa tremur, foarte tare, si sa dau ochii “peste cap” (asta mi-a spus Calin, ulterior). Probabil, individul s-a speriat un pic de reactia mea si l-a intrebat pe Calin, de ce tremur asa. Nici acum nu stiu de ce tremuram: poate de frica, sau poate era efectul morfinei!!!!!!!!!!!!!
Comentariu personal: unele aspecte mi le-a relatat Calin, cand am venit din spital, dar majoritatea le-am observat si judecat eu insami, ceea ce dovedeste ca am exagerat nivelul durerii pe care o simteam. Consider ca paramedicul, care era antrenat si posibil avea experienta in munca lui pe ambulanta, trebuia nu numai sa judece, el insusi starea mea, ci sa ia o decizie corecta, nu sa se comporte ca un robot, care aplica ceea ce spune protocolul NHS (National Health Service-Serviciul National de Sanatate).
A sosit si ambulanta mare. Vreo 2-3 barbati si o femeie, toti voinici, imbracati in uniforma verde si incaltati cu bocanci, au intrat ca intr-un depozit, nu ca intr-o locuinta. Au vorbit, intre ei si cu paramedicul sosit cu autoturismul. Eu nu am inteles ce vorbeau din cauza durerii acute si pentru ca vorbeau prea repede si posibil folosind argou sau dialect asa cum fac englezii, in mod obisnuit si premeditat, in prezenta cuiva care are dificultati, de orice natura. Calin, care era mai mult atent la reactiile mele decat la discutia lor, mi-a spus ca au pomenit de povestea cu Judie.
M-au intrebat daca pot sa merg si dupa ce am spus ca da, m-am dus la ambulanta sprijinindu-ma de bratul femeii. In masina nu am vrut sa ma intind pe targa-pat si am ramas in carucior.
Deja aflasem ca mi s-a injectat, drept calmant, MORFINA, dar nu am realizat riscul decat in ambulanta, cand am inceput sa transpir foarte tare si mi s-a facut atat de rau incat, mi-a trecut prin gand, ca ambulanta nu va ajunge la timp la spital, mai ales ca nici eu si nici Calin, care conducea in spate, nu auzeam sirena, iar el nu a vazut lampa albastra de avertizare (posibil pentru ca personalul decisese ca nu eram un caz grav). Paramedicul (primul) mi-a spus ca doza injectata a fost ½ din doza unui copil si ca protocolul spune ca morfina este calmantul utilizat in mod curent de serviciul de ambulanta. Eu am replicat ca morfina are efectul unui drog de risc maxim, mai ales pentru o persoana ca mine, si ca stiam ca se injecteaza in faze terminale de cancer (de exemplu), in caz de acidente rutiere, in razboi cu arme conventionale. Abia puteam vorbi, pe un ton extrem de scazut, cu intreruperi.
Individul mi-a luat din nou tensiunea, a scris ceva in fisa si a-nceput sa vorbeasca cu cei din cabina, prin geamul deschis, din spatele ei. Cred ca nu s-a mai uitat la mine pana am ajuns la spital.
Calin a condus, in spate, fara sa mai tina cont de reguli in trafic, speriat fiind ca nu va ajunge in acelasi timp cu ambulanta, sa vada ce face personalul din spital cu mine. Se pare ca s-a descurcat bine, astfel ca atunci cand eu am ajuns “pe mana” celor din spital, el era langa mine.
Comments