Nu am prea dormit in noaptea de 23 spre 24 iunie;
am tinut calculatorul deschis ca sa urmaresc statisticile. Am adormit spre dimineata iar cand m-am trezit si am aflat ca o mica majoritate a decis ca Marea Britanie sa divorteze de UE, mi s-a “strans inima”. Eu, ca proaspat cetatean britanic si fiul meu, cetatean un pic mai vechi, am avut dreptul sa votam si, desigur, am votat pentru Ramanere. Asta deoarece eram convinsi, la acea vreme, ca este lucrul cel mai bun pentru noi si pentru majoritatea saraca din Regatul Unit. Acum, la aproape un an de la Referendum, lucrurile s-au mai clarificat, iar nelinistile noastre s-au mai estompat!
Am vorbit cu multi bitanici, de origine si din discutii, am presupus ca majoritatea va vota pentru ramanere, dar se pare ca ne-am inselat (opinia din acest text apartine mie si fiului meu). Britanicul nativ a ramas, ori cu amintirea vremurilor, de mult apuse, ori este atat de “dresat” de mijloacele de indoctrinare, in masa, folosite de si in “Media”, incat a votat surprinzator (in aparenta). Iar aici se aplica (pe jumatate, as zice eu) expresia din Satirele lui Juvenal: Panem et circenses pentru ca, bogatul a deturnat atentia omului de rand (a “prostimii”) de la esenta existentei, “painea si adapostul”, la “circ” (care nu reprezinta o nevoie existentiala).
De fapt lucrurile stau cam asa: Brexitul ar fi putut fi prevazut inca de la Campania pentru alegerile parlamentare din mai 2015. Tot timpul, populatia de origine a fost nemultumita de apartenenta la UE, iar cand David Cameron (micul Churchill), a promis Referendumul, in schimbul alegerii partidului sau (partidul bogatasilor), populatia a reactionat, chiar daca asta insemna scaderea nivelului de trai. Populatia saraca, muncitorul, sluga sau sclavul bogatului, intentiona sa voteze cu Laburistii, dar…. indoctrinarea, ignoranta, frica, discriminarea au facut ca majoritatea sa-si “schimbe mintea”, asa ca au iesit Conservatorii. Sa incep cu ultima trasatura, care este specifica nativului britanic: discriminarea. Ura si dispretul nativului fata de oricare alta etnie, au fost atat de mari, incat au primat in fata nivelului de trai scazut al majoritatii si in fata a ceea ce urma sa se intample in defavoarea saracului, asa ca majoritatea a votat cu Conservatorii, singurul partid puternic, care a promis si avea forta sa declanseze Brexitul. Deci, inevitabilul s-a produs!
A 2-a zi dupa Referendum, la mitingul de dimineata, unul din patronii companiei unde sclaveste fiul meu, ca personal IT, l-a intrebat, dar mai mult a vrut sa-l intimideze, cred eu, afirmand ca daca a votat pentru ramanere poate pleca din companie. In dimineata de 24, am iesit in curtea din spate cu treburi. Vecinul nostru de alaturi, a iesit si el la o tigara. In loc sa ma salute cum facea de obicei, mi-a spus cu o satisfactie vizibila” we are free!” De altfel el, fost angajat la un asezamant cu rezidenti cu probleme mentale, deci muncitor, a spus dinainte ca va vota pentru iesire, ca sa nu mai comande altii in tara lui. L-am intrebat atunci, daca el crede ca viata i se va schimba in bine, in caz ca UK iese din UE si mi-a spus, cu toata convingerea, ca da. Acum, cand lucrurile nu stau deloc bine pentru el, nu mai spune ceva legat de Brexit. Cateva zile, ba, poate saptamani, atat fiul meu cat si eu am fost speriati (cu toate ca suntem cetateni britanici, naturalizati, dar nu nativi) de ceea ce ni s-ar putea intampla. Aveam cosmaruri noaptea, cum nu mai avusesem din anii de inceput ai imigrarii noastre. In lunile urmatoare am tot sperat ca: se va face un al 2-lea referendum, asa cum se cerea prin petitia care a intrunit 4 mil de voturi, ori ca Parlamentul nu va legifera Brexitul, sau ca “amenintarea de separare” a PM scotian va schimba decizia guvernului, dar cum nimic din astea nu a schimbat rezultatul votului, am incercat sa vedem partile bune, pentru noi, ca cetateni britanici.
In dec. 2015 Referendumul a primit aprobarea regala; regina fiind pentru iesirea dintr-o organizatie al carei rol nu il vedea pentru binele Marii Britanii. Dar un oficial al casei regale a negat, mai tarziu, ca regina ar fi vrut iesirea din uniune. Oricum sondajele aratau ca populatia varstnica nu numai ca va participa in numar mult mai mare la vot decat populatia activa, dar ca votul ei va fi in favoarea iesirii din uniune. Se poate spune, aici, ca varsnicii au ramas cu nostalgia vremurilor cand Marea Britanie avea un renume de neatins (mai pe romaneste, era Dumnezeul omenirii). Desigur ca lucrurile nu se vor schimba, in favoarea majoritatii sarace, prea curand, sau in mod evident.
Theresa May (fost secretar de stat la Home Office, corespondent al Ministerului de Interne) si actual Prim Ministru si sef al partidului Conservator, a sugerat, intr-o convorbire cu Nicola Sturgeon, 6 ani pentru o schimbare vizibila, probabil, a nivelului de trai. Daca bogatii Regatului Unit vor intelege ca trebuie sa “slabeasca latul” atunci nivelul de trai al britanicului de rand va creste. Dar pentru moment asta este doar o speranta desarta a naivilor! In anul care a trecut de la Referendum, viata britanicului de rand s-a inrautatit. Toate costurile, mai ales pentru nevoile primare: hrana si adapost, dar si taxele, servicii si altele au crescut. La toate s-a adaugat scaderea £, scadere care a afectat si mai mult bugetul, si asa neindestulator, al saracului. In acelasi timp salariile au ramas la fel, concurenta pentru un loc de munca a crescut, ajutoarele sociale s-au redus iar conditiile pentru acordarea lor s-au inasprit.
Referitor la romani, dupa declansarea procesului de iesire din UE si mai ales dupa cei 2 ani de negocieri, lucrurile se vor schimba mult, dar numai pentru romanul obisnuit sau sarac, dar nu pentru romanul care dovedeste ca ar putea deveni o valoare pentru UK, si in nici un caz pentru bogatasul roman, care n-a avut vreun obstacol in vreun regim! Conditiile de intrare se vor inaspri iar cele de naturalizare vor fi aproape de netrecut. Poate va fi cum se auzea acum 20-30 ani, ca elicopterele survolau teritoriul UK, sa vaneze imigranti ilegal, unii romani!!!
Inteleg, intr-o foarte mica masura, aversiunea nativilor fata de imigranti, in special fata de cei din Est. Un exemplu: in 2007, cand am venit prima data in UK, pentru 3 luni (cat aveam permisiunea de a rezida), am constatat ca orasele erau mai curate si mai linistite, decat in prezent. Nu aceeasi constatare am facut-o cand am venit in 2010, deci dupa ce imigranti din Europa Centrala (in special polonezi) au venit masiv si mai ales dupa 1 ian 2014 cand est europenii au invadat tara. Pe toate drumurile vezi gunoi menajer, aruncat de la fereastra masinii sau chiar din mersul pe jos. Vezi inscriptii, de tot felul pe pereti, exteriori sau interiori, cacatul de caine nu mai este adunat de stapani, decat arareori, iar ce m-a dezgustat si mai mult este faptul ca Lincoln (oras pe care il indragisem mai mult decat Constanta) a inceput sa semene, mai ales la Craciun, cu bazarurile kitchoase din Romania. Colac peste pupaza, din masini, ticsite de romanii veniti de la munca la spalatorii auto sau fabrici se aud manele, uneori la maxim, iar asa ceva nu accept nici eu, daramite britanicii nativi. Ce este cu adevarat ingrijorator este faptul, ca multi nativi, mai ales tineri au adoptat obiceiuri rele de la imigrantii din Est, asta pentru ca raul este mai usor de facut si acceptat decat binele! Cat despre faptul ca imigrantii ar ocupa locuri de munca, ce li s-ar cuveni cetatenilor britanici sau ca acestia le-ar lua ajutoarele sociale, voi vorbi in alta postare.
PS. Vreau sa traiesc in UK pentu motive bine intemeiate, dar, categoric, nu vreau sa fiu obligata sa mananc mancare englezeasca facuta din ingrediente englezesti, nici sa ma tratez cu medicamente englezesti si nici sa privesc emisiunile tv englezesti!
am tinut calculatorul deschis ca sa urmaresc statisticile. Am adormit spre dimineata iar cand m-am trezit si am aflat ca o mica majoritate a decis ca Marea Britanie sa divorteze de UE, mi s-a “strans inima”. Eu, ca proaspat cetatean britanic si fiul meu, cetatean un pic mai vechi, am avut dreptul sa votam si, desigur, am votat pentru Ramanere. Asta deoarece eram convinsi, la acea vreme, ca este lucrul cel mai bun pentru noi si pentru majoritatea saraca din Regatul Unit. Acum, la aproape un an de la Referendum, lucrurile s-au mai clarificat, iar nelinistile noastre s-au mai estompat!
Am vorbit cu multi bitanici, de origine si din discutii, am presupus ca majoritatea va vota pentru ramanere, dar se pare ca ne-am inselat (opinia din acest text apartine mie si fiului meu). Britanicul nativ a ramas, ori cu amintirea vremurilor, de mult apuse, ori este atat de “dresat” de mijloacele de indoctrinare, in masa, folosite de si in “Media”, incat a votat surprinzator (in aparenta). Iar aici se aplica (pe jumatate, as zice eu) expresia din Satirele lui Juvenal: Panem et circenses pentru ca, bogatul a deturnat atentia omului de rand (a “prostimii”) de la esenta existentei, “painea si adapostul”, la “circ” (care nu reprezinta o nevoie existentiala).
De fapt lucrurile stau cam asa: Brexitul ar fi putut fi prevazut inca de la Campania pentru alegerile parlamentare din mai 2015. Tot timpul, populatia de origine a fost nemultumita de apartenenta la UE, iar cand David Cameron (micul Churchill), a promis Referendumul, in schimbul alegerii partidului sau (partidul bogatasilor), populatia a reactionat, chiar daca asta insemna scaderea nivelului de trai. Populatia saraca, muncitorul, sluga sau sclavul bogatului, intentiona sa voteze cu Laburistii, dar…. indoctrinarea, ignoranta, frica, discriminarea au facut ca majoritatea sa-si “schimbe mintea”, asa ca au iesit Conservatorii. Sa incep cu ultima trasatura, care este specifica nativului britanic: discriminarea. Ura si dispretul nativului fata de oricare alta etnie, au fost atat de mari, incat au primat in fata nivelului de trai scazut al majoritatii si in fata a ceea ce urma sa se intample in defavoarea saracului, asa ca majoritatea a votat cu Conservatorii, singurul partid puternic, care a promis si avea forta sa declanseze Brexitul. Deci, inevitabilul s-a produs!
A 2-a zi dupa Referendum, la mitingul de dimineata, unul din patronii companiei unde sclaveste fiul meu, ca personal IT, l-a intrebat, dar mai mult a vrut sa-l intimideze, cred eu, afirmand ca daca a votat pentru ramanere poate pleca din companie. In dimineata de 24, am iesit in curtea din spate cu treburi. Vecinul nostru de alaturi, a iesit si el la o tigara. In loc sa ma salute cum facea de obicei, mi-a spus cu o satisfactie vizibila” we are free!” De altfel el, fost angajat la un asezamant cu rezidenti cu probleme mentale, deci muncitor, a spus dinainte ca va vota pentru iesire, ca sa nu mai comande altii in tara lui. L-am intrebat atunci, daca el crede ca viata i se va schimba in bine, in caz ca UK iese din UE si mi-a spus, cu toata convingerea, ca da. Acum, cand lucrurile nu stau deloc bine pentru el, nu mai spune ceva legat de Brexit. Cateva zile, ba, poate saptamani, atat fiul meu cat si eu am fost speriati (cu toate ca suntem cetateni britanici, naturalizati, dar nu nativi) de ceea ce ni s-ar putea intampla. Aveam cosmaruri noaptea, cum nu mai avusesem din anii de inceput ai imigrarii noastre. In lunile urmatoare am tot sperat ca: se va face un al 2-lea referendum, asa cum se cerea prin petitia care a intrunit 4 mil de voturi, ori ca Parlamentul nu va legifera Brexitul, sau ca “amenintarea de separare” a PM scotian va schimba decizia guvernului, dar cum nimic din astea nu a schimbat rezultatul votului, am incercat sa vedem partile bune, pentru noi, ca cetateni britanici.
In dec. 2015 Referendumul a primit aprobarea regala; regina fiind pentru iesirea dintr-o organizatie al carei rol nu il vedea pentru binele Marii Britanii. Dar un oficial al casei regale a negat, mai tarziu, ca regina ar fi vrut iesirea din uniune. Oricum sondajele aratau ca populatia varstnica nu numai ca va participa in numar mult mai mare la vot decat populatia activa, dar ca votul ei va fi in favoarea iesirii din uniune. Se poate spune, aici, ca varsnicii au ramas cu nostalgia vremurilor cand Marea Britanie avea un renume de neatins (mai pe romaneste, era Dumnezeul omenirii). Desigur ca lucrurile nu se vor schimba, in favoarea majoritatii sarace, prea curand, sau in mod evident.
Theresa May (fost secretar de stat la Home Office, corespondent al Ministerului de Interne) si actual Prim Ministru si sef al partidului Conservator, a sugerat, intr-o convorbire cu Nicola Sturgeon, 6 ani pentru o schimbare vizibila, probabil, a nivelului de trai. Daca bogatii Regatului Unit vor intelege ca trebuie sa “slabeasca latul” atunci nivelul de trai al britanicului de rand va creste. Dar pentru moment asta este doar o speranta desarta a naivilor! In anul care a trecut de la Referendum, viata britanicului de rand s-a inrautatit. Toate costurile, mai ales pentru nevoile primare: hrana si adapost, dar si taxele, servicii si altele au crescut. La toate s-a adaugat scaderea £, scadere care a afectat si mai mult bugetul, si asa neindestulator, al saracului. In acelasi timp salariile au ramas la fel, concurenta pentru un loc de munca a crescut, ajutoarele sociale s-au redus iar conditiile pentru acordarea lor s-au inasprit.
Referitor la romani, dupa declansarea procesului de iesire din UE si mai ales dupa cei 2 ani de negocieri, lucrurile se vor schimba mult, dar numai pentru romanul obisnuit sau sarac, dar nu pentru romanul care dovedeste ca ar putea deveni o valoare pentru UK, si in nici un caz pentru bogatasul roman, care n-a avut vreun obstacol in vreun regim! Conditiile de intrare se vor inaspri iar cele de naturalizare vor fi aproape de netrecut. Poate va fi cum se auzea acum 20-30 ani, ca elicopterele survolau teritoriul UK, sa vaneze imigranti ilegal, unii romani!!!
Inteleg, intr-o foarte mica masura, aversiunea nativilor fata de imigranti, in special fata de cei din Est. Un exemplu: in 2007, cand am venit prima data in UK, pentru 3 luni (cat aveam permisiunea de a rezida), am constatat ca orasele erau mai curate si mai linistite, decat in prezent. Nu aceeasi constatare am facut-o cand am venit in 2010, deci dupa ce imigranti din Europa Centrala (in special polonezi) au venit masiv si mai ales dupa 1 ian 2014 cand est europenii au invadat tara. Pe toate drumurile vezi gunoi menajer, aruncat de la fereastra masinii sau chiar din mersul pe jos. Vezi inscriptii, de tot felul pe pereti, exteriori sau interiori, cacatul de caine nu mai este adunat de stapani, decat arareori, iar ce m-a dezgustat si mai mult este faptul ca Lincoln (oras pe care il indragisem mai mult decat Constanta) a inceput sa semene, mai ales la Craciun, cu bazarurile kitchoase din Romania. Colac peste pupaza, din masini, ticsite de romanii veniti de la munca la spalatorii auto sau fabrici se aud manele, uneori la maxim, iar asa ceva nu accept nici eu, daramite britanicii nativi. Ce este cu adevarat ingrijorator este faptul, ca multi nativi, mai ales tineri au adoptat obiceiuri rele de la imigrantii din Est, asta pentru ca raul este mai usor de facut si acceptat decat binele! Cat despre faptul ca imigrantii ar ocupa locuri de munca, ce li s-ar cuveni cetatenilor britanici sau ca acestia le-ar lua ajutoarele sociale, voi vorbi in alta postare.
PS. Vreau sa traiesc in UK pentu motive bine intemeiate, dar, categoric, nu vreau sa fiu obligata sa mananc mancare englezeasca facuta din ingrediente englezesti, nici sa ma tratez cu medicamente englezesti si nici sa privesc emisiunile tv englezesti!
Comments